Canalul Dunare-Bucuresti

Aflat în stadiul de proiect neterminat, Canalul Dunăre-Bucureşti a fost plănuit pentru a face posibil transportul naval între capitala României şi Marea Neagră prin intermediul Dunării. Partea de canal deja realizată se estimează a fi de 70% din întregul proiect, însă în prezent se află în paragină din cauză că lucrările au fost oprite după 1989. Construcţia canalului este un proiect controversat, existând atât argumente pro cât şi contra finalizării sale.

 

 

Istoric

 

Primele menţiuni despre intenţia de a se construi un canal între Dunăre şi Bucureşti datează din 1864, când un trimis al lui Alexandru Ioan Cuza la Paris comunica propunerea unui grup de capitalişti francezi de a canaliza Dâmboviţa “de la Bucureşti şi chiar mai sus spre Olteniţa” şi de a înfiinţa o companie de navigaţie. Primul proiect a fost iniţiat în 1880 de inginerul Nicolae Cucu, care a realizat o schiţă-proiect pentru o cale navigabilă Bucureşti-Olteniţa.

 

Apoi, în 1929, Parlamentul României a adoptat o lege care prevedea construirea unui canal care să transforme Bucureştiul în port la Dunăre. Recesiunea economică din anii ’30 a dus la abandonarea proiectului.

 

 

În baza acestei legi, inginerul Dorin Pavel a făcut, înainte de al Doilea Război Mondial, proiectul Canalului Bucureşti-Olteniţa, care consta din portul aval de abator, canalul paralel cu Dâmboviţa până la Budeşti, de acolo canalul urma să fie tăiat prin câmpie spre portul Olteniţa. În total erau necesare şase ecluze de câte 6,5 m înălţime pentru vasele de 1000 – 2000 tone. Lacurile Bucureştiului, şi ele cu ecluză, debuşau în Cernica de unde se făcea legătura cu noul canal. Proiectul prezentat la palat a fost apreciat ca bun, dar s-a amânat pentru ca fondurile să servească rectificării Căii Victoriei şi construcţiei Palatului. Pe urmă a venit războiul şi proiectul nu s-a mai executat.

 

Planurile s-au concretizat abia în timpul regimului comunist. După inaugurarea în 1984 a canalului Dunăre-Marea Neagră, s-au început lucrările la acest nou canal. După 1989, proiectul a fost din nou abandonat. În 1994, canalul a intrat, în mod oficial, în conservare..

 

Ultimele informaţii spun ca proiectul va fi reluat în 2009 , investiţia totală ridicându-se undeva la 450-500 milioane de euro. După aprobarea de mediu, o chestie de formalitate, ar trebui să se treacă efectiv la demararea lucrărilor. Resursele financiare necesare acestui proiect vor veni ori din fonduri europene ori din finanţarea statului.

 

 

 

continuarea in pagina urmatoare ...


Adauga comentariu

Trebuie sa fiti autentificat pentru a avea acces la aceasta functionalitate.
Daca nu sunteti membru al comunitatii noastre va puteti inregistra gratuit aici.

 
Autentificare
Am uitat parola
 
 
Articole
Mamaliga
Este una dintre momelile nelipsite pescarilor de crap, caras si alti pesti ner&a...
Trasee in Delta Dunarii
Traseul nr. 1Tulcea - Canalul Mila 35 - Girla Sireasa - Girla Sontea - Canalul O...
Inmatriculare ambarcatiuni
Toţi posesorii de ambarcaţiuni (bărci) cu sau fără motor, au obligaţia ca ...
Lunca Dunarii
Lunca Dunării este o formă de relief, respectiv albia majoră a fluviului Duna...
Canalul Dunare-Bucuresti
Aflat în stadiul de proiect neterminat, Canalul Dunăre-Bucureşti a fost ...
Canalul Dunare-Marea Neagra
  Este un canal navigabil în judeţul Constanţa, România, ce ...
Bratul Sulina
  Braţul Sulina (numit şi Canalul Sulina) este cel mai scurt şi mai dre...
Montura crap 360 grade
Acest tip de montura este destinat in special pentru pescuitul cu boilles-urile ...
Montura caras
Montura cu momitor semiculisant, vinovata de prinderea a zeci de kilograme de ca...
Montura fluorocarbon rigida
Montura fluoro-carbon rigida - Fluoro-carbon este un monofilament cu o vizibilit...